uite
aici e ceaşca ta de cafea cu lapte
a mea e plină de buzele tale
de când ţi-a adormit în braţe
tricoul atârnând valuri de zdrenţe
de pe marginea scaunului
bând februarie
ţi-am pătat cămaşa scrobită în dreptul inimii
mi-e teamă că mă vei certa
iarăşi
aş spăla cu lacrimi orice ţipăt
uneori pare
că sunt aici să dau o pereche de suflete
pentru ca tu să faci firimituri porumbeilor
după travaliul prelungit
mă arborez în tine
trupurile noastre sunt frământate precum un aluat
şi se lipesc sub iarna dezgheţată
contorsionând iubirea şi trasformând-o
în flori de lotus.
sursă foto.
10 şuşoteli:
n-aveam loc de rima.
dezvolta
Deci tu a facut un alt blog sau ai revenit pe acelasi? Ca o vreme nu am mai dat de tine :d Dupa postare inteleg ca esti super indragostita ;))
nu ca as avea ceva cu tine, dar e o postare slabuta...nu transmiti..........
dar cred ca stii, de aceea nu dai drumul com-urilor
nu stiu de unde le scoti dar mie mi se par superbe cuvintele, nu ca ar fi poezia perfecta ci pentru ca imi place cum scrii si ce transmiti prin ele...
mi-a placut mult :" mi-e teama ca ma vei certa iarasi" si poezia toata m-a facut sa ma gandesc la iubitul meu.
Imi amintesc ca citisem asta intr- seara dupa ce ma intorsesem de la liceu si m-au relaxat minunat muzica si versurile, caci deja ma imaginam band o ceasca de cafea cu lapte pe pieptul lui :)...
misionara: sa stii ca nu ai deloc dreptate, mie imi transmite atatea lucruri si are atata imaginatie cat sa ajunga si pentru tine si toti nemultumitii la un loc. asa sa stii...
citeste pe blog ai un concurs
redu.
Trimiteţi un comentariu